Şi .. am ieşit. Părea diferit. Părea schimbat. Mă uit in jur .. Mă arunc în eternul său surâs şi mă pierd. Nu e prima oară. Şi-mi zâmbeşte din nou. În momentul acela am tăcut. Printre singurele momente care mă fac să tac. Dar m-am întristat. Probabil zâmbetul acela inocent nu era pentru mine...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu